Ce e iubirea

Ce e iubirea? Cred ca am trecut de mult de virsta in care credem in fluturasi in stomac, si tot felul da ginganii. Am trecut peste multe, trairi, senzatii, am inceput a face diferenta dintre sentimente, deprinderi si tot felul de momente. Unele fiind stinjenitoare, altele nebune, altele lipsite de oricare sens. Uneori stau si ma gindesc care ar fi rostul a tot ceea ce facem. Si cind te gindesti ca totul e doar o avalansa de feromoni. La o adica oamenii fac parte din lumea animaliera, si traesc dupa aceleasi principii ca si orice vietati pe aceasta lume. Barbatul de firea lui e cel care v-a ocroti caminul familiar. V-a crea comfort pentru urmasii lui. El e cel puternic alaturi de care femeia se simte protejata, si in siguranta. Barbatul subinstinctiv tinde la a crea cit mai multa generatie  numerala a genelor ce le poarta, si tinde de a lasa genele sale cit mai multor femele.  Acesta este un simplu mod de a prelungi eriditatea genelor sale, si totul se face la mod subinstinctiv fara ca sa isi dea seama.
Femeia la rindul sau este cea care tinde sa pastreze caldura caminului familiar. Ea este firava si in acelasi timp atit de puternica. Uneori e mult mai puternica decit foarte multi dintre barbati. Dar ceea ce tine de eriditatea si instinctele sale, aceasta tinde sa fie protejata. Tinde sa aleaga pe cel mai puternic mascul, cel care va fi in stare sa aiba grija de ea, si de viitoarea generatie. Deseori te miri vazind o femee atit de draguta, educata si cu un viitor luminos, iar alaturi de ea un imbecil. Dar ceerul ei crede ca anume acest imbecil v-a fi in stare sa o protejeze de duritatea lumii din jur.
Dupa cum am spus iubirea e cea ce pluteste in aer. Iubirea e tandru parfum nedeslusit al feromonilor ei si ai lui. Iubirea e rod al iubirii. Cind iubesti esti gata la prostii. Esti gata la imposibil pentru ea/el. Iar cind ea sau el dispare, universul rau parca se opreste. Nimic nu mai are rost. Nimic nu mai e la fel. Incerci sa cauti iubirea in brate straine. Dae nu sunt la fel de cale, buzele nu sunt la fel de dulci, inima nu se zbate la fel de tare, privirea nu e la fel de partunzatoare. Suflarea devine din ce in ce mai greau, iar momentele de amor nu mai sunt aceleasi. Picaturile de transpiratie din timpul clipelor de amor nu mai sunt atit de reci. Sarutarile parca mai au gustul ei/lui, si fiecare atingere e straina. Astepti sa treaca timpul ca sa treaca durerea, dar doare tot mai mult si mai mult. Iar in clipa in care ai realizat ca esti in sfirsit liber intervine ceva care iti aminteste de trecut. Timpul se opreste. Te opresti si tu. Incerci sa traesti cu iluzia ca timpul va tamadui ranele, zimbesti, mergi mai departe, te intorci inapoi si asa la infinit pina cind apare cel sau cea care isi pune lumea ta la loc. Traesti clipa si inghiti cu nesat din cupa cu momente in loc sa le savurezi ca mai inainte. Si atunci cind esti salvat de tetoarea trecutului fara sa vrei devii un ipocrit. ii provoci atita durere. Iti stergi picioarele ca de covorasul de la usa. De mii de ori te gindesti cum ar fi daca ai putea intoarce timpul inapoi. Realizezi cite lucruri ai putea fi schimbat. Dupa o pauza si realizezi ca e bine asa cum a fost, chiar daca a fost bine si rau ai dori sa fie asa cum a fost totul, dar vrei sa mai traesti inca o data fiecare clipa, cu bine si rau. La un bun sfirsit iti dai seama ca iubirea esti tu, Si nu poti avea nevoie de nimic altceva in afara de tine.