Eva

Buna dragii mei. Cum o  mai duceti? Eu bine, mai bine ca nici o data si treburile imi merg mai bine ca la toti. Adelina ma va intelege. In fine, despre ce vreau sa scriu astazi? De singurul lucru care m-a facut sa zimbesc in intreaga zi. Sunt inconjurat de foarte multe domnisoare, de tot soiul si de toate virstele. Despre una din ele as vrea sa scriu astazi. Postratea Evelinei de pe una din retelele de socializare m-a facut sa imi amintesc de ea. De ce-a care m-a facut sa zimbesc in aceasta seara, si care involuntar mi-a rascolit tot launtrul meu. Dupa o zi plictisitoare si obositoare de serviciu, in sfirsit am pornit spre casa. Unde m-a asteapta devotata mea pera, si plapuma mirositoare a detergent care m-a apara de gize sugatoare de singe. Troleibuzul 21 paremise era ultimul sau penultimul pe aceasta ruta din seara data, dar pasageri nu erau chiar multi. Am luat loc pe unul din fotoliile incomode, alegind-ul asa ca sa nu pot avea vecini de calatorie. Castile mi le-am proptit in urechi ca sa nu aud zgomotul asurzitor, si priveam prin geam luminile capitalei care treceau zglobiu pe alaturi. Amurgul se aseza  ca o picla groasa, iar eu cu nerabdare asteptam statia mea ca sa evadez. Deodata, a urcat un domn cu virsta intre 25-28 ani, mina caruia era strinsa de degetelele ei. Astazi o voi numi Eva. Deci Eva, o copila cu virsta intre 5-6 anisori. Doi ochi mari mari, si atit de albastri incit ai putea o vesnicie sa te inneci in albastrul acestora. Genele erau negre, lungi si dese, iar sprincenele arcuite si subtirele, trasaturi care si le doreste orice domnisoara si care pierd nenumarate ore si bani pe la saloane dar fara rost. Obrajorii albi, iar buzele de o culoare trandafirie. Fata un pic murdara, micuta, cred ca a plins astazi, iar praful care asfixiaza capitala, s-a asezat pe siroaile care ii udau obrazii. Degetelele ii erau atit de micute, atit de finute, cu unghii mici mici, care erau recent taiate. Parul ei lung de un brunet aurit natural era prins intr-o codita neobisnuita. Buzele pline de volum si culoare se miscau si ceva timp am crezut ca vorbeste ceva. La un moment dat am scos castile din urechi ca sa deslusesc ce spune, chiar daca eram convins ca fonul troleibuzului e capabil sa distruga orice as putea auzi. Dupa lungi minute care le-am petrecut cu urechile ciulite am realizat ca cinta ceva in soapta. Atit de mult imi doream sa fiu in locul tatalui ei, si la cit de draguta era, nici nu imi puteam imagina cit de draguta poate fi mamica acesteia. Mereu mi-am dorit asa o fica, stiu ca sunt încă prea tînăr, dar astept cu nerăbdare clipa cînd o voi strînge la piept, iar ea auzindu-mi bătăile inimii va spune ca ma iubeste.