Gînduri cu voce tare

Buna dragii mei, cum o mai duceti? Cred ca nu la fel de bine ca si mine,  In fine, trebuie mereu sa fie cineva la care totul e mai bine ca la toti si acesta as  vrea sa fiu eu. Nu de mult am realizat ce sistem complicat este creerul uman. O doamne, o avalansa de ginduri nebune si nu prea. Am trecut prin multe in scurta mea vietuire si chiar nu imi pare rau de nimic. Totul a derulat asa cum a trebuit sa deruleze, si la o adica chiar sa vrem sa schimbam ceva nu am fi in stare sa o facem. Traim din si cu sentimente. Sentimentele sunt ceva de nedescris, ceva ce iti poate crea nenumarate trairi. Uneori aceste senimente iti provoca zimbet, armonie sufleteasca. Alteori iti poate provoca dureri. Dureri a ceea ce nu exista, ca de exemplu sufletul, cine naiba l-a mai inventat si pe acesta.  Uneori capul se desface de tot si toate. Dureri insuportabile te gauresc din launtrul tau malefic. Vrei sa cauti o picatura de bunanate. Dar cauti degeaba. Fara rezultat. Cel mai neplacut e cind cei apropiati te tradeaza, ierti, si totul se repeta iar si iar. Cind aceste persoane dispar intrutot din viata ta, reapar ca niste fiare salbatice gata sa iti rastoarne universul iar si iar. Scriu aceste rinduri fara un motiv oarecare, fara o tematica anume. Si realizez cita durere am provocat celor din jur. Realizez ca in sfirsit a venit timpul sa sufer si eu asa cum au facuto cei apropiati cindva. Raspund si eu la mama dracului pentru faptele mele. Deseori dupa careva intimplari sau fapte incepi sa vezi lumea in nuante viu colorate. Si neaparat ceva sau cineva este obligat sa iti dea totul peste cap. La drept vorbind am cam obosit de toata prostia din jur, si chiar m-as gindi sa pun capat la toata prostia asta, da e cam imposibil. Si pe zi ce trece te inglozi tot mai mult si mai mult.Am fost mereu crud, si fara mila, dar a venit timpul cind am devenit alt om, am crezut in iluzia iubirii. M-am facut moale, docil si poate un pic antipatic. Acum vreau sa profit de clipele de singuratate si sa hoinaresc prin propriile mele ginduri ca sa realizez care a fost problema din cauza careia a inceput totul. Nustiu de la ce a inceput, dar cu siguranta stiu cu ce se va finisa totul. Am avut nevoie de cineva care sa ma faca mai puternic, sa ma invete cum ar trebui sa fiu. Nu am fost nici o data educat si tra la la, am simtit nevoia de cineva care sa ma invete sa fiu asa. Si cind am realizat ca am gasit aceasta persoana, s-a dovedit ca am facut o greseala. Si ca ceea ce mereu am crezut ca e iubire mi-a aburit lentilele prin care priveam spre viata. Am pierdut totul atunci, totul ce eram si ce speram sa fiu. A trecut timpul, s-au tamaduit ranile. Am simtit iar nevoia de cineva, dar imi e frica sa nu se repete din nou vechea poveste. Nustiu,am nevoie de cineva care sa imi fie aproape. Care sa imi poata oferi un simplu sfat. Si care sa isi aminteasca de mine, sa isi aminteasca momentele placute. Am obosit de atita ura. Dar in fine, trebuie sa mergem mai departe. ))