Chisinau

Bună dragii mei. Cum o mai duceţi? Eu la fel bine. În dimineaţa zilei de astăzi după ce am finisat orele de muncă am servit cîte o cafea cu un prieten. Mai vorbisem de una, de alta şi cînd colo, aşa o propunere: ,,să mergem în sectorul Buiucani al Capitalei" Ei bine, am spus una, alta, nustiu ce, dar pînă la urmă ,,să mergem". Călătoria mea iar fusese cu troleibuzul, simulatorul iadului. La drept vorbind nu prea ador transportul public, de aia mă strădui cît mai puţin să merg prin oraş. Am descoperit astăzi Capitala în adevăratele veşminte. La drept vorbind avem o Capitală destul de frumoasă. Peste tot un verde copleşitor de frunze plapinde nu demult smulse din proprii muguri lucru pe care nici pe departe nu-l pot compara cu capitala altor 2 ţărişoare învecinate vizitate nu de mult. Atîtea vitrine în care răsăritul îşi frînge razele de un roşu al sîngelui. Domnite atît de drăguţe şi uşor îmbrăcate, cu privire rece ascunsă după lentilele ochelarilor de soare, căror după ce le faci observaţie că îmi murdari pantoful în îmbulzeala troleibuzului ridică privirea spre ochii mei obosiţi de o noapte la serviciu, părul ciufulit si faţa murdară sare în gît: ,,Tudorake, ce cauţi aici, nici nu te-am observat, Nica, uite Tudor" şi sincer să fiu am avut parte practic de una si aceiaşi primire de trei ori în unul si acelaşi troleibuzu astăzi, cu mici diferenţe nesemnificative. Şi cred că cam aici ia loc splendoarea Chisinaului. Restul. E vedeam îmi provoca doar dispreţ. Fiecare panou informativ proptit cu publicitate electorală, iar adesea cîte o boare de vînt adia prin geamurile intredeschise mirosul verii împletit cu cel al deşeurilor menajere. Alături pe un scaun o bătrînică în mîna tremurîndă a cărei o băsmaluţă murdară mereu luneca din palma cînd aceasta încerca să şteargă transpiraţia de pe fruntea incărunţită. Pe un alt scaun o domniţă în rochiţă uşoară de vară cu sînii decenţi, mai mult de jumate goi privirea sclipirea rîndurilor în celular iar tînărul de alături cu privirea de nedesprins de la sînii acesteia inlemnise, încît credeam că e o simplă statuetă, gîndurile mele fiind motivate de lipsa mişcării acestuia. Priveam cu ochii larg deschişi monotonia din jurul meu, apoi priveam lumea înconjurătoare prin geam, si tot aşa. La uşa din mijloc bătrînele au creau rînd si au numerotat care iese prima, care. Doua Pe lîngă verdele de nedescris al oraşului Chisinau văzut-am atîtea gropi atît pe trotuar citvsi pe stradă. Pereţii albi a unei clădiri din timpul sovietelor unde cu vopsea neagră era desenată grabnic o inscripţie :,,Moldoveni deci Români" iar mai jos cu roşu alta : ,,o p@lă"  Acum în faţa mea era un Oraş bîntuit de boschetari, cîini vagabonzi şi alcooleci. Unul din primii candidaţi a enumerarii mele dormea pe marginea unui trotuar cu fruntea rezemată de un pilon al semaforului înconjurat de propria vomă. Lîngă o mică piaţa de flori doi domni epuizaţi de ceata alcoolului se certau ce flor să cumpere Elenelor lor, în aşa mod încît auzeam strigătele şi ţipetele acestora prin geamul întredeschisă a troleibuzului ce stationa. Am făcut o mică plimbare pina în centru. La supterana din faţa Magazinului universal Central pe fiecare scară puteai vedea cerşetori, o domniţă oferi unora din aceştia o plăcintă rotundă. Care a fost uimirea mea cin placinta zbura se ea, împreună cu cuvintele,, curvo, de 10 lei tîi jăle" iar cînd să es din subterană o altă domniţă merge pe alături molfaind ceva, cred că nu reuşi să ia micul dejun acasă. Se opri în faţa unei bătrînele cu mîinile vinete cerînd ceva, şi îi oferi pachetul încă mestecind din conţinutul acestuia. Paşii mei deveneau mai rari, si observat-am cum o lacrimă i se rostogoli pe obraz. ,,Mănîncă şi tu, eu mai am" atîtea sentimente în cîteva clipe de întîmplări.