Nu am mai scris de mult. Chiar foarte de mult timp Nu am mai scris nici un rînd. Nu din motiv ca au secat cuvintele in mine. Prea tăcut si inchis am devenit ultimul timp, si acest fapt ma sperie. Astazi a fost o zi din punct de vedere emotional ca o bombă atomică. Am explodat in mine cu lumina sfîșietoare nu a unui ci a o mie de soare la asfintit. Dementa mea a inceput a fi observabila, si din nimic mi sa aruncat astăzi cu o frază care m-a aruncat de pe pedistalul propriilor iluzii.
,, Nu te supăra, dar esti bolnav. Esti bolnav de una. Esti bolnav cu una. Si ce folos ca te lecuiesti cu altele"
Niste cuvinte care nu m-am asteptat vre-o dată să le aud de la cineva in adresa mea. Cuvinte goale dar pline de adevăr. Am rămas strîns legat de trecut si nici pina acum nu am avut curajul sa il sterg din mine sau din lucrurile ce ma înconjoară. Mereu am încercat să învăt pe cei din jur sa trăiască cu prezentul, sa lase trecutul in urmă ca o umbră. Dar nu m-am putut învăta pe mine, nu m-am putut învăta nici măcar să respir fără a atinge trecutul cu marginile ascutite ale amintirilor mele. Multi din voi stiu ca in fiecare scriere a mea las cîte o picătură din realitatea prin care am trecut. Si am încercat să schimb ceva dar asa si nu a mai iesit nimic bun din asta. Si uite ca acum in zori după încă o noapte nedormita, pe bancheta din spate a taxiului, care era sofat de acelasi om care ma plimbă de aproape jumatate de an. Asteptam cu nerăbdare sa ajung acasă, sa spăl saliva a încă uneia de pe corpul meu si sa merg in patul meu cald ca sa adorm, am adormit. Cred. A fost doar o clipă, doar o secundă. Nu imi amint ce am văzut, sau mai bine spus cum. Dar am văzut chipul tău. Era ceva inexplicabil, de parcă erai din nou alături si făceai mimica aia de nota zece care ma scotea mereu din minti. Am tresărit brusc. Piatra aia se zguduia ca nebuna in piept iar degetele imi tremurau în palmă. Văzduhul dintr-o dată a devenit plin de praf ce mirosea specific. In timp ce soferul gonea maniacal, prin geam felinarele pilpiiau unu după altul ca mii de luminite de pe pomul de crăciun. Am inchis iar ochii dar nu mai erai, probabil te ratacisei doar pentru o clipă prin visul meu.
Stii iubito, sunt bolnav de tine. Iar ele sunt doar bucăti de zahăr ce le credeam leac. Iar am greșit. Uite iubitul iti doarme alături, te rog nu mai gresi adresa in vise. Sau mai bine vino mai des, o sa iti prepar ceaiul tău preferat, de mango, iar tu ia prajitura aia a ta, cu visina. Doar sa nu spui spui iar ,,filmează-ma, o sa ma uit la filmuleț după ce ne vom despărti"