Ask

Era una din zilele calde a verii. Curind micuţa lor trebuia să facă un anişor. El ieşi la o plimbare, probabil avea nevoie de un pic de singurătate şi fără să vrea paşii îl aduse la locul primului lor sărut. Ceva nostalgic îi aburea priviriea. Dupa cîteva minute zîmbi şi şi în gînd: ,,dă-lă naibii" Cînd să plece o voce de clopoţel îi tulbură liniştea
-Dacă nu o să fii cuminte te hrănesc cu pomuşoare.
În jur erau o mulţime de tufişuri pe ramurile cărora erau pictate nenumărate punctisoare roşii. Pomusoare necunoscute de care mereu îi era frică. Alături undeva, chipul ei, la fel de tînăr, zvelt, cu privirea un pic obosită şi părul zburlit de vînt.
-Îţi e dor?
-Bună şi ţie, dor? De? De sîcîiala ta? De certurile? De tonele de machiaj? De infinitele scene de gelozie?
Sorry, dar nu.
-De mine, de noi prostutule.
-Îmi era dor nenumerate zile şi nopţi, dar a trecut. Poate mi-ar fi dor să ne mai impacam o dată, ca în vremurile vechi. Nimic mai mult.
Obrajii ei se umplu de roşeala trandafirilor. Închise ochii mari, din care o lacrima fierbinte încerca să zgîrie obrazul. El între timp pleca,ca ea nici nu observase. Îşi aminti de ultima împăcare. Îşi aminti cum braţele lui puternice îi strîngeau la piept corpul gol. Gîtul ud de saliva sarutarilor făceau inima să se zbată mai tare şi mai tare ca o nebună.  La fiecare atingere a degetelor lui pielea ei catifelată se făcea zgrumţuroasa, şi gemete de scurtă durata luminau camera. Sînii fragezi ca mugurii gata să se desfacă de primăvară,la fiecare sărut emanau un miros de dulce, de tînăr, de fin. Fiecare intrare în corpul eu o lăsa fără puteri. Şi vroia acele clipe să fie veşnice. Cînd era cu faţa în pernă şi avea parte de micile orgasme, saliva ei dulce se îmbiba în pernă împreună cu propriul ei miros de care el încă mult timp nu mai putu scăpa. Desele îi tremurau iar corpul se acoperea cu mici picături de transpiraţie  aşa cum frunzele de iarbă se acopereau cu rouă dimineaţa. Fiecare atingere a locurilor ei intime o făcea să se ghemuie ca un motanaş. Şi dupa devenea atît de moale şi pe de-a binelea ca o lamîe stoarsa. Mereu iubea să pipăie pielea ei dupa clipele de amor. Era deosebită. Şi iar începea cearta cine aduce şerveţele de pe masă pentru a trege pliculetele embrionare pe pe corpurile lor.
  Ea zîmbi, deschise ochii dar el nu mai era alături... Acum deja era alta care era smotocita, iubită şi salivata în locul ei.