Știi?

Tu știi.
Ce sunt.
Ce știu.
Ce vreau.
Cînd spun.
Tu știi.
Cum te.
Cînd.
Unde.
Și...
Tu știi.
De ce.
Ce simt.
Ce am.
Cum vreau.
Tu știi.
Ce a fost.
Dar.
Cum?
Nu poți.
Sau poți.
Uff.
Tu știi.
Cînd tac.
Șoptesc.
Cînd scriu.
Cînd strig.
Cînd rup.
Cerșesc.
Tu știi.
Dar taci.
Zimbesc.
Zimbești.
Șoptesc.
Șoptești.
Sărut.
Săruți.
Eu plec.
Tu vii.
Eu vin.
Tu nu.
Tu știi.
Ba nu.
Doar cred.
Tu tot.
Și vrem.
Visăm.
Tu plângi?
Ei hai.
Ești mare.
Ochii.
Wai....
Termină.
Eu știu.
Tot tac.
Și tu.
Sau noi?
Banal.
Hai iar...
De fapt...
Trecut.
Prezent.
💝?

Ziua cind a inceput inceputul

Azi as vrea sa vorbesc despre Ea. Ea e altfel. Mai diferita de cit orice din ce am vazut pina acum. In primul rind e copila. Dar numai inauntru. Si daca as vrea sa folosesc figuratul ca vede lumea in culoarea roz, ar fi o aberatie. Pentru ca Ea singura e viata roz. Cind doarme incearca sa para ingeras, dar si atunci cornitele i se vad. Poate in o clipa sa se transforme din cel mai echilibrat psihic omuleț in o psihopata care in timp ce te ingroapa, mai trage cu lopata in frunte, pentru orice eventualitate, cu ,,Chupa-Chups" dupa obraz si inginind ,,sweet dreams". Intelege tot, si e genul de fata care poate explica in jumate de minut cum are loc procesul de infectare a carnii de bovina, asa ca si copii vor intelege. Nu fumeaza, nu consuma alcool. De droguri nu vorbesc pentru ca e narcomana cu parere de rau. Daca ramine fara dulciuri se sufoca. Ea e copila care a avut bubuța, si îi e frica sa calce iar pe grebla. Dar daca o superi, fii gata sa primesti intre coarne cu aceasta grebla. Nu se sfieste sa poarte caciula, sa iasa afara in pulover de lina fara sutien. Iubeste sa te iubeasca. Daca ai sti la ce se gindeste in un minut, ti-ar exploda gindirea.

Sa fiu cinstit o vreau.
O vreau, o vreau asa cum este, de sus pina jos, o vreau azi, miine si pentru totdeauna. O vreau goala, imbracata, alaturi. O vreau fericita. O vreau colorata nebuna si desteapta. O vreau geloasa si intelegatoare. O vreau acasa la bucatarie, alaturi la plimbare, pe buze la teatru. O vreau in piese povesti si poeme. O vreau dezbracata pe masa, si imbracata in piscina. O vreau tacuta, galagioasa si superba. O vreau racita, cu febra, cu burtica. O vreau copila. O vreau mamica. O vreau cind vrea sa pape. O vreau cind ma vrea pe mine. O vreau dansind. O vreau sarutind. O vreau gemind. O vreau tremurind. O vreau zimbind. O vreau vara, iarna, toamna si primavara. O vreau in fiecare viata care ar putea sa existe.

Dorință negativă

Vreau sa te văd, în nopți pierdută.
În vise reci, si amintiri.
În răni adînci să fii bătută,
De-o avalanșă de iubiri.

Sa treci prin tine tot ce arde.
De amintiri in veci zdrobită.
Sa te hrănești doar cu păcate.
Si doar de el să fii iubita.

Sa te sufoci în gelozie.
Sa numeri veacuri în furtună.
Sa dăruiești numai iubire.
Pentru un simplu: ,,noapte bună "

Sa uiți cum e să fii regină.
Sa ningă intr-una în tine as vrea.
Sa aștepți cînd ploaia o să vină,
Sa poți să plingi si tu cu ea.


Titlul îl veți scrie voi în comentarii))

Despre Ea

Si nu era decât o amică. Dar una din tipajul rarelor în chilotetii căreia nu mă băgasem. Si nu ca nu îmi permitea ea, sau nu îmi permiteam eu. Era ceva diferit si straniu. Era o ditamai nebună în toată firea, gen care atunci cînd o vezi pe strada chiar și imaginația unui popă ar pune-o în două ca să i-o tragă. Își caută singurătatea îl largul propriei mulțimi așa cum îmi căutam si eu liniștea în miile de priviri ca seninul cerului. Si nu o puteam considera decit o soră pînă nu cauta îmbrățișare. Mereu mirosea ba a vanilie, ba a cafea, ba a ciocolata. Si mereu era atît de nustiu cum că îmi amintea de ,,Ciuleandra'' si ma temeam să o ating ca să nu o sufoc ca în romanul pe care îl citisem încă cînd mă jucam cu mașinuțele. Apogeul era cînd vroia atinsă, sau privita, certată ca nu poate lăsa fumatul, ceea ce mai tîrziu sa dovedit a fi nici măcar o deprindere. Ca alături de el nu își putea permite să o facă. O irita îngrozitor cînd întîmplător mai mingiiam cu privirea vre-o pițipoancă de pe alături cu forme de ditamai curva. Dar cel mai mult o făcea să turbe cînd flirtam cu amicile ei. Si eu ca prostul iubeam să le ating sau sărut pe obraz ca proastele să se lingoseasca ca pisicile si ude în intimitatile lor ca buretele în baie. Sa fi știut micuța mea citi metri am virit în amicile ei de mult îmi dădea foc ca să îmi poată arunca scrumul în largul oceanului propriei priviri dogorit de apusul roșu de focul miniei din ea. Era liniștea și furtuna mea. Era ploaia rece din zilele cu arșiță de vara. Era asemeni unei țigări care lasă urme de nicotina pe degete după nenumărate ore în sala. Ea era ceea ce mereu vroiam sa țin cit mai departe de mine, iar cînd eram un pic mai departe de a ei corp mă făcea să mă simt un fel de Sahara. Si nu scriu aceste rinduri ca să îți spun cit de clasnaia sau cit de văcuță este sau era. Ca să îți dau tie de citit în tip ce îți speli dinții sau faci dusul de dimineață. Scriu ca turb în tăcere. Ca nu ii pot găsi explicație comportamentului ei. Ca nu am voința de de a ști alături de ea pe acel așa să îi spun produs al companiei ,,CONDOM" Cum poate fi așa de proastă să saliveze pentru poponarul din cauza căruia a fost o data in dispensarul narcologic, chiar dacă în viața nu a gustat nimic mai narcotic ca o țigară. Si cum suca blea să nu îi impusti pe ambii si sa ii îngropi în groapa în care o să săsești un copac de prune. Ca mai apoi să spui. Din pearja, pearja creste. Așa că Nicolie herneaua cu a le-a macho ai tăi e fleac pe linga agresiea ce o am fata de Ea. Sunt omul fără sentimente, care nu iubește nimic, si trece lejer peste orice, chiar și atunci cînd în fața mea a ramas unu cu piciorul zdrobit de la genunchi si medicii nu l-au mai putut coase la loc sau multe alte murdarii din cauza cărora nu iubesc mirosul de singe de om. Mai pe scurt v jopu poveștile mele. Merg la somn.

Știi. Sunt simplu. Si probabil mai tăcut decit tăcerea. Nu îți pot oferi nici stelele, nici luna. Dar te pot face sa plutești între ele. Îți plac privirea, zâmbetul și crudul din a ta tăcere. Am obosit să îți fiu marioneta din lumea ta întoarsă cu susul în jos.  Tind si eu sa prind iubire, dar nu dau decit de falsul lumii ce ne înconjoară. Am obosit să dau fiecăreia aripi ca să își poată lua zborul.  Îmi pare rău că am căzut un pic pe tinjeala sentimentelor mele și am crezut în ceia ce voi numiți iubire. Dar mă încurajează faptul că știu că o să îmi revin. La fel cum o fac de fiecare dată cînd mă ard pe dinăuntru si pe dinafară. Am vrut sa am alaturi regina, pe care să o pot tine pe palmele arse de vînt si sarea din ochi. Dar nu  am primit decit acea felina care stringe drumurile sub pasi, si amarul tutunului pe buze. Am vrut sa fiu viu între păpuși, dar am realizat că nu sunt decit o păpușă în oameni. Mi-a fost dor de chipul tau, si sete de al tau corp. Dar acum vreau să îți dei seama ce vrei tu de la tine însăți. Ce ai obținut pînă acum. Si ce face pe cei din jur să te creadă cea mai rea si de prisos. Îmi pare rău de faptul că nu doar tu te vei găsi în aceste rinduri. Îmi pare rău că al meu nume îți va tremura pe pe buze. Îmi pare rău de nervii tăi pentru că nu îți răspund.
-Dormeam soare.

Noapte buna

Nimicnicii

       Și iată-ne din nou toți, aici, grămăjoara. Și în același timp fiecare acolo unde ar trebui sa fie cu adevarat. Rămași cu libertatea liberului nostru ne înghesuim ca niste fiare salbatice în jurul a tot ceea ce ne inconjoara, fara să realizam ca a mai trecut un an, o luna, o saptamînă, o zi, o clipă. Și tot așa zi de zi călcînd pe aceleași trepte intr-o epuizare totala de gînduri, cautam ceva nou, și în același timp ceva vechi. Ceva de mult uitat. Și într-o învalmășală de gînduri ce te cuprinde mereu înainte de a adormi începi sa îți ieși din minti, cautînd în adincul tau ce oare a trecut vederii tale fara observare. Atîtea imagini mucoase, cu fel de fel de inimioare roz și floricele urît mirositoare a smiorcait de amor.  Pînă și picaturile de transpirație tremurator șiruind pe corpuri nu mai sunt atît de reci ca in alte clipe a aceluiaș timp pe timpul ista. Obosiți de a mai cauta ceva în noi adormim cu ideia de a o lasa balta ca mîine sa începem din nou totul de la începul. Și unde la mama dracului sa pierdul acea sclipire în privire a uitarii de sine. A uitării de tine.
      Banal, da? Singur nu mă așteptam să te gasesc în aceste rînduri, sau mai bine zis sa te distrug în ele. Nu mai știu pe cine distrug, pe mine sau pe tine. Rup fiecare fila ce te leaga în adîncul meu, dar cu de rau părere sau puate cu de bine, dispar eu din amintiri. Am obosit sa te beau și fumez pînă la grețuri, și am obosit sa acund toată mucoșenia asta de pe chip. Te vreau aproape ca să te simt uitată, și te vreau departe ca să iți simt lipsa. Te vreau ca să te uit, și te vreau pentru ca nu o pot face. Așteptînd ca să uit a ta privire, îmi amintesc de zîbet. De prostiile trecute prin gînd cînva, paralel  cu cele trecute în veșnicia realitții. Am atît de multe de spus, dar nu mai pot rosti nici un cuvînt, de parca aș vrea să rup toate hainele și să alerg pină cad fară putere dar sunt prins și nemișcat de căruciorul blestemat, mișcat de două roți imense. Vreau să te strig, dar imi inneci cuvintele pe buzele pictate de a ta gura. Chiar și piatra o data crapă, chiar și ploaia ne poate ninge cu amintiri. Dar pina la urmă? despre ce trebuia să meargă vorba?

Fara titlu

Mereu in timp ce iti strîngeam mînuţa ta in ale mele palme iti spuneam ca nu va iesi nimic bun din asta. Poate ca nu am avut intrutot dreptate. Au rămas clipe. Clipe de neuitat. Clipe atît de frumoase. Sigur nu la fel de frumoase ca al tău corp.
Miile de amintiri s-au transformat in secvente a unui film de groază, mai de teroare ca tunetele asurzitoare de care încă imi e frică. Sau nu, s-au transformat intr-un vis de cosmar,  in care totul se repetă iar si iar fără ca sa iti dea sansa de a realiza ce ar trebui sa faci. Astazi realizez ca pînă la fundul prăpastiei cu păcate cin care ma aruncasem tinîndu-te de miina nu a mai rămas de cît o şchioapa. Si chiar dacă sfîrsitul e atît de aproape in cit ii poti simti răceală, fără să vreau te conving ca o sa te asezi ca o până, desi stiu ca o sa te zdrobesti in mii de spini care isi întind capetele spre lumină ca niste suliţe a neştiutului.
Rău imi pare ca depresia asta stupidă nu a adus la un Happy end cum visam cîndva in doi. Ca mai roz era visul cînd ne vedeam acolo. Si ploaia mai caldă, si focul mai rece. Si nu mai smiorcăi acum ca puteam scri această porcărie in vers, ca oricum va umili împrejurul meu dar nu lăuntrul tău. Si nici nu încerca să bagi aici timpul. La fel ca atunci cînd ploaia rece de vară imi uda ghetele si ţigarile, iar eu ma enervam doar pentru ca tu te-ai putut fi îmbrăcat un pic mai gros.
Nu te mai critic, dar imi e dor momentele in care iti cereai scuze, sau strigai ca din cauza mea nu a mai rămas nimic sfînt in tine. Imi e dor sa te dezbrac cînd imi e cald si sa te îmbrac cînd mi se face frig.
Stii, cîndva pe timpul ista iti impleteam cosiţe, iar azi imi tine de urît un pahar de rom sau whiskey.

-Îmi e dor.
Amuzant, ce altceva ai putea spune? Poate ca am făcut ambii prea multe greseli, sau ca era nevoie de o careva schimbare?
Imi pare rau ca nu am reușit să îti scriu cu cretă pe asfaltul de sub geamul tău ca te iubesc. Te-am lăsat să pleci, poate ca si de asta imi pare rău. Scuze de tusă, doar stii ca nu pot si nici nu iubesc sa am grijă de mine.  Uneori iti caut chipul prin multime, alteori iti caut numele in cartea de telefoane. As vrea sa te văd dar nu si sa te privesc. As vrea sa te simt dar nu si sa te ating. Iar dacă nu te voi găsi, găsește-ma pe mine. Tot acolo am rămas, priveste-te in oglindă si lasă palma abia sa iti atingă obrazul. Si nu încerca să plîngi, ca a dracului imi arde faţa.