Știi. Sunt simplu. Si probabil mai tăcut decit tăcerea. Nu îți pot oferi nici stelele, nici luna. Dar te pot face sa plutești între ele. Îți plac privirea, zâmbetul și crudul din a ta tăcere. Am obosit să îți fiu marioneta din lumea ta întoarsă cu susul în jos.  Tind si eu sa prind iubire, dar nu dau decit de falsul lumii ce ne înconjoară. Am obosit să dau fiecăreia aripi ca să își poată lua zborul.  Îmi pare rău că am căzut un pic pe tinjeala sentimentelor mele și am crezut în ceia ce voi numiți iubire. Dar mă încurajează faptul că știu că o să îmi revin. La fel cum o fac de fiecare dată cînd mă ard pe dinăuntru si pe dinafară. Am vrut sa am alaturi regina, pe care să o pot tine pe palmele arse de vînt si sarea din ochi. Dar nu  am primit decit acea felina care stringe drumurile sub pasi, si amarul tutunului pe buze. Am vrut sa fiu viu între păpuși, dar am realizat că nu sunt decit o păpușă în oameni. Mi-a fost dor de chipul tau, si sete de al tau corp. Dar acum vreau să îți dei seama ce vrei tu de la tine însăți. Ce ai obținut pînă acum. Si ce face pe cei din jur să te creadă cea mai rea si de prisos. Îmi pare rău de faptul că nu doar tu te vei găsi în aceste rinduri. Îmi pare rău că al meu nume îți va tremura pe pe buze. Îmi pare rău de nervii tăi pentru că nu îți răspund.
-Dormeam soare.

Noapte buna