Fara titlu

Nu am fost nici o data bun la scrierea a tot felul de porcarii, dar recent mi-am amintit de o istorioara veche pe care as dori sa v-o povestesc si voua. Era sfirsitul unei veri dogoritoare. Mai ramase citeva zile din ultima luna a nebuniilor si trairilor de neuitat. Zorii zile abia isi varsau razele de dupa blocurile de beton rece. El suna la usa si ea deschis. Mereu venea la acea ora. Dar in ziua aia era ceva deoun sebit. Era ceva diferit. El era simplu baietan, cu chip de Fat-Frumos, cu suvite aurii, si privire senina. Era tinar, 25-27 ani. Ea era o super doamna, casatorita, si foarte frumoasa. Sotul ei plecat undeva in deplasare, iar ea isi colora zilele alaturi de Fat-Frumos. Ii  deschise usa ea, o camasa lunga ii acopereau umerii, si nimic mai mult. Sinii decenti si voluminosi emanau un miros de catifea, Degetele-i subtiri cu unghii lungi, printate cu desene de buburuza, ii prinse gitul, iar suflarea lor se inneca intr-un saru de dulceata caramelului. Obrajii rumeni deveneau din ce in ce mai fierbinti. Intr-o clipa se lasa aruncata in patul unde petrecuse atitea clipe de amor alaturi de el,. Sinii mari la fiecare sarulare a lui se acoperea cu mici mici punctisoare si furnicarii ii strapungeau corpul pina in adincul adincului.

Societate

Tu esti o simpla figurina de pe tabla de sah, si o simpla figurina vei ramine daca nu o sa intri in joc. Regulile sunt simpe: Ia cit ti se da, da cit se cuvine, diferenta in buzunarul tau. Chestia cea mai spectaculoasa e ca fiecare are valoarea diferentei sale. Si cind te gindesti ca pe o partea sunt idiotii pentru cate gindeste televizorul, iar pe cealalta parte puterea care ii considera idioti si bucati de rahat. Si unii si altii vor ca NOI sa avem grija de ei, dar ei insusi de mult si-au bagat piciorul si nici macar deget de deget nu mai freaca pentru a nu se ingloda mai tare. Iar cei ce au in miini adevarata putere, de mult au devenit Dumnezei, care stau atit de sus incit nu vad in noi nici un dusman serios, si nici un prieten de incredere. Dar ei au o problema, Ei nu sunt nemuritori. Si cine ramine? NOI. Uneori eu iti sunt de folos, alteori tu imi esti. 

Uitati-va la cei ce detin puterea. Ei nu prea se farimiteaza ca biscuitul in lapte. Arata poporului citeva concerte, le mai ung ochii cu alergia alegerilor, felicitare cu anul nou, si asa mai departe. Omenasii crapa din tot rahatul ista si sunt a naibii de fericiti. Dar cind poporul traeste cu o gaura in buzunar si in genere nu mai au de mincare, cine naiba e vinovat? Aici deja nimanui nu ii e a concerte si felicitari. Aici deja e nevoie de jertve. Si puterea de sus, sa fim sinceri ii va oferi poporului aceasta jertva, care va fi gonita si huiduita. Iata de asa joc avem parte. Pe de o parte poporul carui ii e in cot de sinde, pe de alta parte puterea carei ii e in cot de popor, iar in centru suntem NOI, care parca mereu cuiva ceva ii datoram, dar ce anume si cui, asta e dilema. Suntem ca o pojghita de unt intinsa intre doua felii de piine mucegaita. Avem bani cit duce carul, dar nici un rost din ei. Trebuie de iesit din joc. In aceasta tara alcoolici si dementi sunt mai multi decit oameni pe planeta. Nu avem ce face in tara asta. Nu avem invatamint normal, ecologiea e dusa dracului, de viitor nici nu mai poate merge vorba. Alte variante nu mai sunt, trebuie sa fugim si sa uitam totul ca pe un cosmar. Doar ca cine iti va da voie sa dai bir cu fugitii. Iar acest vis va fi cam grelut de uitat. Pentru ca nimeni nu iti va permite sa te trezesti. Avem bani, dar ai cui sunt ei? Nici nu avem posibilitatea sa ii cheltuim, sa ii scoatem din rotatie, sa ii legalizam, sa ii transmitem copiilor nostri. Suntem intr-o capcana, si aceasta capcana o sa isi descleste botul doar atunci cind o sa mori ca ultima jigodie. Ne putem permite sa scapam de inchisoare, sa platim procurorului, sa cumparam bibica, sa dam mita politistului, sa arendam vila. Dar nimic mai mult. Libertatea nu o sa o poti vedea, rolul nostru e sa ne rotim in roata proptita cu spini pina la ultima suflare. In joaca asta sunt doua variante, sau sa cistigi, sau sa nu pierzi. NOI ce alegem?  NOI nu putem sa cistigam sau sa nu pierdem intr-un joc in care regulile mereu se schimba, si care sunt schimbate nu de catre noi. De aici revine o singura esire din situatie. Sa ne intelegem noi toti intre noi si sa instalam regulile noastre. Si abia atunci va incepe jocul nostru. Pentru ca NOI suntem societatea.